vineri, 18 mai 2012

Dimineata iubirii

In Dimineata iubirii, scrisa de George Sovu (din nou, o carte veche) este vorba despre o dragoste adolescentina, ca in toate romanele autorului. Am citit-o de mult, asa ca nu mai tin minte exact despre ce era vorba... Oricum, stiu ca mi-a placut, asa ca nu ezitati prea mult :)
Am cateva citate:
Adolescentul, tanarul, constituie un univers prea putin explorat. Oameni, cunoasteti mai bine acest univers! Tovarasi, stati de vorba cu tinerii, mai mult si mai apropiat, asa, de la suflet la suflet - veti vedea ca si ei au suflet!... Si inca ce suflet!
Daca ies din casa incep sa ma gandesc. Asa ca prefer lectura, ea ma acapareaza cu totul. Traiesc prin altii si uit de mine.
Asta e viata, ea ne aduna, ea ne reisipeste. Important e sa nu uitam unii de altii, sa nu uitam cum ne-am cladit temeliile.

Si doua versuri:

Azi sunt indragostit, e-un curcubeu,
Deasupra lumii sufletului meu.

Dansez cu tine

Este o carte veche, gasita in biblioteca bunicii si scrisa de Al. Mitru. O poveste despre viata cu nimic deosebit, care sa te dea pe spate. Dar mie mi-a placut. Este o lectura placuta si de aici am luat un citat superb, care-mi place foarte mult:
Dragostea soseste cand nici nu te astepti, te copleseste dupa voia ei si nu o poti da la o parte cu mana.

Maidanul cu dragoste

 “Maidanul cu dragoste” este scris de G. M. Zamfirescu. Este un fel de "Amintiri din copilarie", despre o realitate cruda, despre trecerea in adolescenta a unei mici haimanale, Iacov, probabil prea sensibila fata de tot ce se petrecea in jurul sau.
Mie mi-a placut si totodata nu mi-a placut, totusi m-a impresionat un gest de-al lui Iacov, care pe cat de simplu pare, pe atat de special este... pentru ca nu toti baietii ar face-o. Si pentru mine chiar este o dovada de iubire.
Imi alegeam uneori din palma intinsa a Fanei, o visina necoapta, amara, strepezitoare, ca sa-i las, numai ei, ciresele dulci si carnoase.

Declaratie de dragoste

Cu siguranta ati vazut filmul "Declaratie de dragoste" din ciclul "Liceenii" :)
Eu va invit cu drag sa cititi si cartea, care este scrisa de George Sovu. Se citeste usor, e o lectura placuta - cel putin pentru mine asa a fost.

joi, 26 ianuarie 2012

Maitreyi

Maitreyi, scrisa de Mircea Eliade, este una dintre cartile mele preferate.
Despre ce este vorba? Allan este un tanar care s-a mutat in India pentru a munci. Este angajat si invitat sa locuiasca in casa domnului Sen, tatal lui Maitreyi. Aceasta era o tanara frumoasa, de care Allan se va indragosti. Si dragostea va fi reciproca. Cand parintii lui Maitreyi afla de relatia lor se intampla mai multe lucruri, care vor schimba complet destinul celor doi.
Mi-a placut foarte mult, mai ales ca eu sunt legata de India, intr-un fel.
Va las sa descoperiti singuri sfarsitul, desi nu e unul fericit.
Oricum, e o lectura frumoasa si merita! 

Citate: 
Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?
E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm.

Elevul Dima dintr-a saptea

Daca nu ati citit inca "Elevul Dima dintr-a saptea", scrisa de Mihail Drumes, atunci trebuie sa o faceti!
O serie de intamplari pline de dragoste, prietenie si vise m-au facut sa iubesc aceasta carte.
Si culmea este ca am citit-o cand eram in clasa a VII-a. Dar in carte clasa a VII-a era clasa de liceu.

Citate:
La ce-ţi folosesc atâtea cunoştinţe dacă nu ştii cum să-ţi conduci inima?
Când cineva munceşte pentru un ideal, nu se simte niciodată ostenit, chiar dacă ar căra toată ziua munţii în spinare.
Cuvântul doare mai mult decât fapta.
Omul a rămas o fiinţă necunoscută oamenilor.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Cismigiu & Comp.

Absolut superba cartea aceasta! O recomand cu drag tuturor.
Despre viata de liceu, adevarata viata de liceu! Nu ce vedeti in ziua de azi...
Autorul ne povesteste cum chiuleau in Cismigiu cand nu invatasera la vreo materie, cum se purtau ei cu profesorii si cum avea autorul talentul de a-i imita.
Pe scurt, in aceasta carte ne sunt prezentate nazbatiile autorului si ale colegilor.

Iata cateva exemple:
Odată ne explica la Fizică despre Inelul lui Gramm.
― Ca să pricepeţi mai bine înfăţişarea acestui inel, spuse el, luaţi dumneavoastră un covrig şi înfăşuraţi-l cu sfoară. Veţi avea astfel imaginea... Ce doreşti, domnule Băjenuaru?
Ridicasem mîna: m-am sculat foarte cuminte în picioare şi l-am întrebat cu cea mai mare seriozitate:
― Domnule profesor, vă rog, covrigul trebuie să fie simplu sau cu susan?
O erupţie de rîs îi acoperi cuvintele pline de observaţii pe care mi le adresă, în afară de respectiva notare în condica clasei.

― A!
― Ţi-ai amintit? Ştii dumneata?
― Da, don' profesor!
― Ei bine, spune?
Şi am dat un răspuns în genul acelora pe care le obişnuia Chiorul:
― Hidra de apa dulce merge cu braţele sale...
― Aşaaa, făcu profesorul cu bunăvoinţă,
― Atunci cînd o dor picioarele!...
Stupoare, rîsete, 3, stai jos, măgarule etc.

 În această primă oră de Germană, după vacanţa de iarnă, toţi erau convinşi că ne vom distra "gras" şi că vom rîde cu lacrimi la ora lui Fischer.
Chiorul s-a aranjat în fund, ca să se mai odihnească de drumul greu, făcut iarna pe frig, şi, înainte de a-şi pune capul pe bancă, i-a spus lui Löbel Harry:
― Bă, Harry, cînd o fi haiul mai mare şi s-o rîde mai vîrtos, fă-mi şi mie cu cotul, ca să rîd şi eu!
― Bine, dom'le, lasă, n-avea grijă, tu culcă-te acolo, liniştit, că-ţi fac eu semn cînd o fi de rîs!
 Nici n-a aţipit bine Chiorul, că Fischer a şi intrat pe uşă şi, ghinion, a dat de Zănescu Ştefan afară din bancă.
Bineînţeles că scena la care ne aşteptam s-a repetat şi de astă dată: l-a luat pe Zănescu de-o ureche şi l-a dus la catedră, zicîndu-i:
― Aha, mogarule, aici, aici, aici, aici! A fîlfăi, a germina... a cuace... doi şi la revedere!
Asta n-ar fi fost nimic, dar Fischer, înfuriat că n-a fost aşteptat în ordine, aşa cum se cuvenea unui profesor, şi mai ales cum pretindea el, n-a mai ţinut seama de tradiţia de armistiţiu, între bancă şi catedră, din prima lecţie de după vacanţă, şi a-nceput să asculte:
― Să puftească buierii: Azimioară Ion... Boroianu Ion... şi Condurăţeanu Vasile!
Statistica imediată: 2X3=6 în total, şi "la revedere, mogarilor!"
Chiorul dormea sforăind uşor şi poate visa la calta¬boşii, tobele şi trandafirii mîncaţi de sărbători, în familie, la Focşani!
Fischer continuă:
― Să mai puftească şi buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... şi Dinulescu Stelian!
Löbel, cînd aude că-l cheamă pe Chiorul la lecţie, se zăpăceşte şi-i face semn cu cotul în coaste:
― Chiorule... bă, Chiorule!
Chiorul crede, după convenţia făcută, că se rîde în clasă, şi-odată, în liniştea aceea mormîntală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru şi-ncepe să rîdă ca un scos din minţi, de unul singur:
― Hă, hă, hă, hă, hăăăă!
Clasa, încremenită o clipă, că nu ştia ce să creadă, izbucneşte într-un rîs nemaipomenit, pe care Fischer cît abia poate să-l stăpînească.
― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să pufteşti cu mine la Cancelarie, la sfîrşitul orei!

P.S.: Sper ca v-am captat atentia... Chiar merita sa o cititi! :)