miercuri, 22 ianuarie 2014

Domnisoara Christina

Mircea Eliade ofera cu romanul Domnisoara Christina (1936) o varianta moderna a povestilor cu strigoi, omniprezente in folclorul romanesc. Numai ca in "povestea" sa accentul cade nu atit pe groaza celor vii in fata mortilor in viata, ca in romanul gotic, cit pe misterul intrepatrunderii dintre lumea de aici si cea de dincolo.
O carte foarte buna - ca toate cartile scrise de Eliade, de altfel. O lectura palpitanta, pe care nu o poti lasa pana nu ajungi la final. Stie sa te tina in suspans, iar eu, cum nu sunt adepta romanelor SF sau horror. chiar am fost placut surprinsa.

Un citat care mi-a atras atentia si m-a pus pe gandit: 
"In fapta, lumea-i visul sufletului nostru..."

vineri, 18 mai 2012

Dimineata iubirii

In Dimineata iubirii, scrisa de George Sovu (din nou, o carte veche) este vorba despre o dragoste adolescentina, ca in toate romanele autorului. Am citit-o de mult, asa ca nu mai tin minte exact despre ce era vorba... Oricum, stiu ca mi-a placut, asa ca nu ezitati prea mult :)
Am cateva citate:
Adolescentul, tanarul, constituie un univers prea putin explorat. Oameni, cunoasteti mai bine acest univers! Tovarasi, stati de vorba cu tinerii, mai mult si mai apropiat, asa, de la suflet la suflet - veti vedea ca si ei au suflet!... Si inca ce suflet!
Daca ies din casa incep sa ma gandesc. Asa ca prefer lectura, ea ma acapareaza cu totul. Traiesc prin altii si uit de mine.
Asta e viata, ea ne aduna, ea ne reisipeste. Important e sa nu uitam unii de altii, sa nu uitam cum ne-am cladit temeliile.

Si doua versuri:

Azi sunt indragostit, e-un curcubeu,
Deasupra lumii sufletului meu.

Dansez cu tine

Este o carte veche, gasita in biblioteca bunicii si scrisa de Al. Mitru. O poveste despre viata cu nimic deosebit, care sa te dea pe spate. Dar mie mi-a placut. Este o lectura placuta si de aici am luat un citat superb, care-mi place foarte mult:
Dragostea soseste cand nici nu te astepti, te copleseste dupa voia ei si nu o poti da la o parte cu mana.

Maidanul cu dragoste

 “Maidanul cu dragoste” este scris de G. M. Zamfirescu. Este un fel de "Amintiri din copilarie", despre o realitate cruda, despre trecerea in adolescenta a unei mici haimanale, Iacov, probabil prea sensibila fata de tot ce se petrecea in jurul sau.
Mie mi-a placut si totodata nu mi-a placut, totusi m-a impresionat un gest de-al lui Iacov, care pe cat de simplu pare, pe atat de special este... pentru ca nu toti baietii ar face-o. Si pentru mine chiar este o dovada de iubire.
Imi alegeam uneori din palma intinsa a Fanei, o visina necoapta, amara, strepezitoare, ca sa-i las, numai ei, ciresele dulci si carnoase.

Declaratie de dragoste

Cu siguranta ati vazut filmul "Declaratie de dragoste" din ciclul "Liceenii" :)
Eu va invit cu drag sa cititi si cartea, care este scrisa de George Sovu. Se citeste usor, e o lectura placuta - cel putin pentru mine asa a fost.

joi, 26 ianuarie 2012

Maitreyi

Maitreyi, scrisa de Mircea Eliade, este una dintre cartile mele preferate.
Despre ce este vorba? Allan este un tanar care s-a mutat in India pentru a munci. Este angajat si invitat sa locuiasca in casa domnului Sen, tatal lui Maitreyi. Aceasta era o tanara frumoasa, de care Allan se va indragosti. Si dragostea va fi reciproca. Cand parintii lui Maitreyi afla de relatia lor se intampla mai multe lucruri, care vor schimba complet destinul celor doi.
Mi-a placut foarte mult, mai ales ca eu sunt legata de India, intr-un fel.
Va las sa descoperiti singuri sfarsitul, desi nu e unul fericit.
Oricum, e o lectura frumoasa si merita! 

Citate: 
Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?
E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm.

Elevul Dima dintr-a saptea

Daca nu ati citit inca "Elevul Dima dintr-a saptea", scrisa de Mihail Drumes, atunci trebuie sa o faceti!
O serie de intamplari pline de dragoste, prietenie si vise m-au facut sa iubesc aceasta carte.
Si culmea este ca am citit-o cand eram in clasa a VII-a. Dar in carte clasa a VII-a era clasa de liceu.

Citate:
La ce-ţi folosesc atâtea cunoştinţe dacă nu ştii cum să-ţi conduci inima?
Când cineva munceşte pentru un ideal, nu se simte niciodată ostenit, chiar dacă ar căra toată ziua munţii în spinare.
Cuvântul doare mai mult decât fapta.
Omul a rămas o fiinţă necunoscută oamenilor.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Cismigiu & Comp.

Absolut superba cartea aceasta! O recomand cu drag tuturor.
Despre viata de liceu, adevarata viata de liceu! Nu ce vedeti in ziua de azi...
Autorul ne povesteste cum chiuleau in Cismigiu cand nu invatasera la vreo materie, cum se purtau ei cu profesorii si cum avea autorul talentul de a-i imita.
Pe scurt, in aceasta carte ne sunt prezentate nazbatiile autorului si ale colegilor.

Iata cateva exemple:
Odată ne explica la Fizică despre Inelul lui Gramm.
― Ca să pricepeţi mai bine înfăţişarea acestui inel, spuse el, luaţi dumneavoastră un covrig şi înfăşuraţi-l cu sfoară. Veţi avea astfel imaginea... Ce doreşti, domnule Băjenuaru?
Ridicasem mîna: m-am sculat foarte cuminte în picioare şi l-am întrebat cu cea mai mare seriozitate:
― Domnule profesor, vă rog, covrigul trebuie să fie simplu sau cu susan?
O erupţie de rîs îi acoperi cuvintele pline de observaţii pe care mi le adresă, în afară de respectiva notare în condica clasei.

― A!
― Ţi-ai amintit? Ştii dumneata?
― Da, don' profesor!
― Ei bine, spune?
Şi am dat un răspuns în genul acelora pe care le obişnuia Chiorul:
― Hidra de apa dulce merge cu braţele sale...
― Aşaaa, făcu profesorul cu bunăvoinţă,
― Atunci cînd o dor picioarele!...
Stupoare, rîsete, 3, stai jos, măgarule etc.

 În această primă oră de Germană, după vacanţa de iarnă, toţi erau convinşi că ne vom distra "gras" şi că vom rîde cu lacrimi la ora lui Fischer.
Chiorul s-a aranjat în fund, ca să se mai odihnească de drumul greu, făcut iarna pe frig, şi, înainte de a-şi pune capul pe bancă, i-a spus lui Löbel Harry:
― Bă, Harry, cînd o fi haiul mai mare şi s-o rîde mai vîrtos, fă-mi şi mie cu cotul, ca să rîd şi eu!
― Bine, dom'le, lasă, n-avea grijă, tu culcă-te acolo, liniştit, că-ţi fac eu semn cînd o fi de rîs!
 Nici n-a aţipit bine Chiorul, că Fischer a şi intrat pe uşă şi, ghinion, a dat de Zănescu Ştefan afară din bancă.
Bineînţeles că scena la care ne aşteptam s-a repetat şi de astă dată: l-a luat pe Zănescu de-o ureche şi l-a dus la catedră, zicîndu-i:
― Aha, mogarule, aici, aici, aici, aici! A fîlfăi, a germina... a cuace... doi şi la revedere!
Asta n-ar fi fost nimic, dar Fischer, înfuriat că n-a fost aşteptat în ordine, aşa cum se cuvenea unui profesor, şi mai ales cum pretindea el, n-a mai ţinut seama de tradiţia de armistiţiu, între bancă şi catedră, din prima lecţie de după vacanţă, şi a-nceput să asculte:
― Să puftească buierii: Azimioară Ion... Boroianu Ion... şi Condurăţeanu Vasile!
Statistica imediată: 2X3=6 în total, şi "la revedere, mogarilor!"
Chiorul dormea sforăind uşor şi poate visa la calta¬boşii, tobele şi trandafirii mîncaţi de sărbători, în familie, la Focşani!
Fischer continuă:
― Să mai puftească şi buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... şi Dinulescu Stelian!
Löbel, cînd aude că-l cheamă pe Chiorul la lecţie, se zăpăceşte şi-i face semn cu cotul în coaste:
― Chiorule... bă, Chiorule!
Chiorul crede, după convenţia făcută, că se rîde în clasă, şi-odată, în liniştea aceea mormîntală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru şi-ncepe să rîdă ca un scos din minţi, de unul singur:
― Hă, hă, hă, hă, hăăăă!
Clasa, încremenită o clipă, că nu ştia ce să creadă, izbucneşte într-un rîs nemaipomenit, pe care Fischer cît abia poate să-l stăpînească.
― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să pufteşti cu mine la Cancelarie, la sfîrşitul orei!

P.S.: Sper ca v-am captat atentia... Chiar merita sa o cititi! :)

Noaptea de Sanziene

Scrisa de Mircea Eliade, unul dintre autorii mei preferati, "Noaptea de Sanziene" este o carte speciala, prin poveste, personaje si felul lor de a gandi.
Mi-a captat atentia inca de la inceput si nu m-am lasat pana nu am citit si al doilea volum.
Sfarsitul mi-a placut cel mai mult...
"Noaptea de Sanziene" este focalizata pe doua mari planuri: iesirea din timp si posibilitatea iubirii mai mult femei in acelasi timp.
Iesirea din timp, adica posibilitatea de a te rupe de toate problemele din jurul tau, de a te transpune in alt plan unde nimic din jur sa iti mai aduca aminte de prezent, sa traiesti vesnic. („Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…”)

Citate:
"Daca un om vrea ceva cu adevarat, daca vrea cu toata vointa lui, izbuteste."
"Tragedia asta e ca nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul."
Si descrieri:
"Pe nesimtite, deasupra lor, cerul isi domolise sclipirea. O stea rasarise din senin, stinghera, in crestetul padurii."
"Fusese o zi calda si acum, la caderea noptii, curtile si gradinile erau din belsug stropite. Razbatea de pretutindeni miros de pamant proaspat si de trandafiri."

Cazul Evelinei B.

Cazul Evelinei B. este o carte veche, gasita in biblioteca mamei mele. M-a impresionat foarte mult povestea. Este vorba despre o romanca, care isi lasa in urma tara, parintii si studiile pentru a se muta, departe de casa, cu un strain, pe care credea ca il cunoaste si il iubeste. Dar ea observa ca s-a inselat in privinta lui... si regreta nespus decizia gresita  pe care a luat-o. Din pacate, era prea tarziu ca sa se mai intoarca in tara.
Urmeaza apoi o serie de intamplari tragice pentru Evelina, care o fac sa inteleaga ca:
"Daca nu este fericire fara dragoste, nici fara patrie nu poate fi."

Cartea nuntii

Am avut de citit aceasta carte, scrisa de George Calinescu :). Am mai citit tot de acest autor "Enigma Otiliei", dar nu m-a impresionat asa de tare. Este singura carte care mi-a placut din cele date de profesoara de romana. Despre dragoste si destin, altfel nu am cum sa o descriu. Jim, personajul principal, concentrandu-si atentia asupra unor prietene, nu isi da seama ca o alta fata il iubeste cu adevarat si il va asteapta mereu...
Dar finalul este fericit pentru el, casatorindu-se in final cu aceasta fata, Vera.
Totodata, in aceasta carte autorul urmareste destinul altor personaje, de exemplu cel al lui Silivestru, care ajungand la o varsta inaintata nu reuseste sa se aseze la casa lui si se sinucide, chinuit de fel si fel de ganduri.
Cartea este putin amuzanta, fiind vorba si despre cateva surori pensionare, care ajunse la batranete, fara soti, fara copii, iti aduc zambetul pe buze prin felul de a fi, prin vorbe si prin gesturile lor.
Nu prea stiu cum sa va povestesc, dar sper ca v-am trezit interesul.

Un citat care mi-a placut mult:
De acum tu esti numai a mea si soarta mea este si a ta. Vom dormi unul langa altul si vom trece prin viata imbratisati. Cand tu vei fi bolnava, eu te voi veghea toata noaptea si tu vei face acelasi lucru cu mine. Orice bucurie ne va bucura pe amandoi si tristetea unuia va fi si a celuilalt. Eu nu am de acum incolo alt scop in viata decat sa te ocrotesc pe tine, iar tu trebuie sa ma ajuti si sa-mi fii credincioasa, ca sa pot izbuti in viata.

luni, 4 iulie 2011

Lorelei

O poveste trista de dragoste,dar care mi-a placut atat de mult incat m-a facut sa citesc si alte carti ale lui Ionel Teodoreanu.Este vorba despre o prietenie stransa intre doua "fete in floare",Luli si Gabriela,care se indragostesc simultan de Catul Bogdan,iar acesta la randul sau de Luli.Lorelei vine de la numele de scriitoare al "fetei cu cirese".Desi Catul era mai in varsta decat Luli,acestia s-au casatorit.Cu timpul,lucrurile se schimba,iar ea are mult de suferit...Nu vreau sa zic mai multe pentru ca va las sa descoperiti singuri :).
Sfarsitul acestei carti imi aduce aminte de romanele lui Mihail Drumes..
"Lorelei" m-a impresionat mai ales prin descrierile frumoase,pe care nu am putut sa nu le scriu in agenda :).
•"O singuratate fericita ca rasul unui obraz de copil adormit."
•"Unele crengi erau atat de lungi si-atat de aplecate spre iarba incat parca s-adapau din apele lunii revarsate."
•"Pe iarba livezii alergau pasii albi ai luminii venite printre frunze intr-un fel de menuet cadentat."

Ciresarii

Constantin Chirita sigur este in top 10 scriitori preferati prin simplul fapt ca a scris "Ciresarii".Colegii mei nu intelegeau cum pot sa citesc "asa ceva".Dar eu o recomand cu mult drag si nu doar primul volum,ci pe toate.Bineinteles,doar celor ce tin cu adevarat la prietenie le este dat sa admire aceste volume.Mereu am zis ca "Ciresarii" este un fel de "Scooby Doo",plin de mistere si ajutor intre prieteni. :)
Voi posta niste citate..
•"Vreau sa traiti din plin,viu,agitat;nervos,liber acesti ani neasemuiti,acesti ani in care visul si fantezia nu tin seama de niciun obstacol,in care orice bataie a inimii se daruie intregii lumi.Stiu ca multe dintre lucrurile si fiintele care va inconjoara vi se par invaluite de taine,chiar daca pentru restul lumii sunt de o simplitate elementara.(...)Orice lucru,orice vietate ascunde o minune...Si va doresc sa deslusiti cat mai multe asemenea miracole in zilele libere care va asteapta"[asta le-a spus dirigintele lor,daca imi aduc bine aminte]
•"Apostolescu!Romana patru...istoria doi!...Doi!Nu ti-e rusine,magarule!"[iar asta imi aduce aminte de "Cismigiu&Comp." :x]
•"mama draga!" [=))]
•"Victor isi apropie imediat urechea de buzele lui.Dar Dan  se apara cu mana(...) Incerca si Maria si Dan clatina fericit din cap.
-N-ai inteles de la inceput?sopti el cu buze fierbinti la urechea Mariei.Pe cuvantul meu ca vreau sa te sarut...
Si chiar o saruta pe obraz,langa ureche...
-Ai innebunit?schimba Maria receptorul.Delirezi?
-Nu...spuse Dan.De cand am asteptat clipa asta.Doamne!De cati ani!Nu stiu ce am la piciorul drept.Nu-l mai pot misca...
Maria se ingrozi.Incerca sa-i ridice piciorul drept si-l simti inert,atarnand parca i-l tragea un bocanc de plumb,inainte de a le spune celorlalti ce se intamplase isi apropie buzele de obrazul lui Dan,dar nu pentru a-i sopti ceva,cum isi inchipuiau toti,ci pentru a-i inapoia sarutul.Un sarut de spaima si durere.Si Dan lesina a doua oara." [:))]
•"Ticusor isi pierduse copilaria.Intrase in adolescenta.Si,ca aproape toti copiii,pantrunse pe portile largi ale dragostei.Iar intamplarea hotarase ca prima lui dragoste sa fie una trista si deznadajduita."
Sunt multe citate,dar va las sa descoperiti singuri. :D

Tess D'Urberville

Tocmai am terminat de citit aceasta carte,scrisa de Thomas Hardy.Mi-a recomandat-o o prietena si am avut norocul sa o gasesc in biblioteca unei vecine.Este foarte interesanta,despre viata la tara,sacrificii pentru cei dragi si despre dragoste.Ce scrie in prefata: Dupa ce Tess este sedusa si corupta de Alec Stoke-D'Urberville,fiul mostenitorului la a carui ferma lucreaza,eroina traieste practic doar pentru a inghiti urmarile amare ale unei legaturi care ii va hotari destinul.Chiar daca fata descopera si iubirea,nu doar brutalitatea,durerea si umilinta,iubitul ei,Angel Clare,mai are mult pana sa ajunga la  puritatea si bunavointa care-i sunt inscrise in nume.Personaj care se opune teluricului Alec,Angel nu este insa salvatorul,caci si vocea lui,care ar trebui sa fie una indragostita,reia acelasi refren pe care il repeta o intreaga comunitate,de fiecare data cand propriul set de valori e pus la incercare.Mi-a placut faptul ca nu a avut un happy end,ca sa-i zic asa.Ma asteptam ca Tess sa ramana alaturi de Angel,cum ar fi gandit orice autor banal,dar Thomas Hardy m-a surprins intr-un mod placut cu acest sfarsit.
Si,pentru ca imi plac mult citatele,voi pune unul din aceasta carte:
"Desfăşurarea prost orânduită a planului bine orânduit al vieţii face ca rareori cel chemat să vină şi rar se întâmplă ca omul ce ţi-e sortit să-l iubeşti să apară la ceasul potrivit iubirii."